Pe 15 august, creștinii ortodocși prăznuiesc Adormirea Maicii Domnului sau Sântă Măria Mare, cum mai este cunoscută în popor această sărbătoare, pentru a o deosebi de Sântă Măria Mică (8 septembrie).
În calendarul popular, sărbătoarea are o semnificație aparte amintind de toamna care se apropie. În această zi se tocmesc pândarii pentru vii. De asemenea, se împart prune și struguri văratici sau boabe din aceste poame, numite „coliva de struguri”. Însă înainte de a fi împărțite pentru sufletul morților, acestea se duc la biserică, pentru a fi binecuvântate de preot.
De Sântă Mărie se culeg ultimele plante de leac, iar florile care se culeg în această zi și se pun la icoana Maicii Domnului se păstrează peste an, deoarece se consideră că au proprietăți tămăduitoare.
În popor se crede că dacă de Sânta Mărie Mare înfloresc trandafirii, toamna va fi lungă.
Între Sântă Mărie Mare și Sântă Mărie Mică se seamănă grâul.
Există obiceiul vestimentar ca bărbații să renunțe la pălărie de Sântă Mărie, înlocuind-o cu căciula, pe care o vor purta până pe 23 aprilie, de Sfântul Gheorghe.
Scena Adormirii Maicii Domnului este înfățișată într-o icoană țărănească pe sticlă din expoziția permanentă a Muzeului de Artă Populară Constanța. Icoana de mari dimensiuni, cu o compoziție complexă, a fost pictată de către un meșter iconar din Țara Oltului, în anul 1884.
