Costume populare românești în expoziția permanentă a Muzeului de Artă Populară Constanța (II)

Costumul popular reprezintă cartea de identitate a poporului român. Deși este de o impresionantă unitate în ceea ce privește elementele sale fundamentale (materia primă din care este realizat, croiul, dispunerea ornamentelor și cromatica), portul românesc tradițional cunoaște diferențieri zonale care îi sporesc farmecul. Muzeul de Artă Populară Constanța deține o valoroasă colecție de costume populare, o parte din ea fiind prezentată în expoziția permanentă. Sunt expuse costume de sărbătoare din toate provinciile istorice: Moldova (Suceava, Vrancea), Muntenia (Buzău, Muscel, Teleorman, Argeș), Oltenia (Romanați, Dolj, Olt, Mehedinți), Banat (Timiș, Caraș-Severin), Transilvania (Pădureni, Sibiu, Sălaj, Valea Târnavelor, Arad, Țara Zarandului, Maramureș, Oaș, Bistrița-Năsăud, Cluj) și Dobrogea. O serie de fotografii de mari dimensiuni, amplasate deasupra vitrinelor, din care se poate observa cum se purta costumul de sărbătoare în satul tradițional completează expoziția permanentă.

Transilvania

Costumul de femeie din Ținutului Pădurenilor (Hunedoara) este pus în valoare de cămașa cu poale cu broderie compactă dispusă pe mâneci și pe piept, dar și de podoabele care îi sunt asociate portului: cordonul cu zimți de cositor și lanțul cu chei de aramă, accesorii purtate de femeile căsătorite. Cele două catrințe negre din postav, tivite cu dantelă, lasă să se vadă poale brodate cu „șire” negre și dantela cămășii. Pe cap, femeia căsătorită din Pădureni poartă ceapsă. Costumul de bărbat din expoziție este pus în evidență de haina din dimie albă, scurtă până în talie, bogat ornamentată cu găitane colorate. Cămașa albă brodată cu fir alb este lungă până la genunchi, iar marginile ei sunt ornamentate cu dantele, la fel și manșetele pantalonilor. La gât, piept și mâneci, cămașa se încheie cu nasturi roșii și albaștri.

Remarcabil prin sobrietate, dar și eleganță este costumul tradițional din Mărginimea Sibiului, nota distinctivă fiind dată de alternanța dintre albumul cămășii și negrul cusăturilor. La costumul de femeie impresionează cămașa cu ciocănele (dungi negre decorative cusute dens și poziționate vertical pe piept și mâneci) și „șire” de flori și frunzulițe, precum și catrințele din postav negru. Portul bărbătesc iese în evidență prin cămașa cu „barburi” (clini introduși în partea din spate și cea din spate, la mijlocul pânzei, evidențiați prin motive brodate cu negru). Betele, în culorile tricolorului românesc, sunt o altă notă distinctivă a costumului din Mărginime.

Costumul de femeie din zona Sălaj se remarca prin catrința cu trup vânăt, având în partea de jos registre cu ornamente florale și geometrice policrome. Catrința se armonizează perfect cu cămașa din bumbac alb, brodată cu delicate motive florale, pe mâneci, și cu broderii pe crețurile manșetelor.

Pe Valea Târnavelor, peste poala cămășii se poartă șorțul („șurța”) în față, și catrința roșie, decorată cu dungi orizontale, în spate. Cămașa din bumbac alb se remarcă prin decorul discret și prin cheițele croșetate care unesc foile mânecii și care se regăsesc și pe fața cămășii conferind o notă de eleganță ansamblului vestimentar.

Cămașa de la costumul de femeia din Arad se individualizează prin decorul fastuos dispus în mod special pe umeri, mânecă și manșete, aceleași motive decorative regăsindu-se și la poalele cămășii. În față se poartă șorțul plisat („cârpa din față aleasă), decorat în jumătatea inferioară cu motive geometrice și cu dantelă croșetată, pe toate cele trei laturi vizibile. Pe umeri se poartă baticul mare de mătase cu ciucuri policromi.

Cămașa bărbătească din Țara Zarandului se remarca prin broderia discretă de pe umeri și piept, de aceeași culoare ca și pânza, nota de culoare regăsindu-se la manșetele mânecilor brodate integral cu albastru. Atât cămașa, cât și izmenele și șorțul sau „cârpa din față”, decorat la marginea inferioară cu dantelă croșetată din bumbac, sunt confecționate din pânză țesută din bumbac și cânepă, învărgată cu bumbac alb mai gros. În picioare, bărbatul poartă opinci realizate din piele de vită sau de porc.

Costumul de bărbat din Bistrița-Năsăud se remarcă prin amploarea cămășii drepte din bumbac, lungă, ce trece de genunchi, cu gulerul brodat integral cu mărgele policrome, cu mâneci largi, tivite cu dantele, la fel ca și poalele. Remarcabili sunt și pantalonii din țesătură de lână cu decor năvădit. Cămașa este strânsă cu un chimir de piele. Portul este completat de pălăria împodobită cu un zgărdan din mărgele multicolore. Reprezentativă pentru portul feciorilor este podoaba cu „roată de păun”, atașată la borul pălăriei. Costumul de femeie din zona etnografică Bistrița-Năsăud atrage atenția prin simplitatea cămășii „cu pui peste cot”, ornamente realizate din mărgele policrome. Mâneca se termină cu un volan amplu, mărginit de dantelă, decorat la capăt cu aceleași motive care se regăsesc și pe cot. Peste poalele ample se poartă catrința roșie îngustă, cu vărgi negre, cu trei registre de motive florale la poale.

La costumul popular femeiesc din zona Clujului, nota distinctivă este dată de zadia roșie cu trup vânăt, țesută din lână, care se poartă pereche (una în față, alta în spate) peste poale. Cămașa din bumbac cu „pui peste cot”, cu mânecile ample care se terminată cu volane mărginite de dantelă croșetată din bumbac, atrage atenția prin simplitatea sa. Lățitarul și mărgelele de la gât, precum și basmaua de factură industrială cu model imprimat, completează ansamblul vestimentar.

Costumul de femeie din zona etnografică Oaș se remarcă prin cămașa cu cheptar (platcă dreptunghiulară bogat ornamentată), cu mâneca strânsă în brățară lată și poalele foarte largi, încrețite și brodate în partea de jos, peste care se poartă un șorț („șurț”) înflorat. Pe cap, femeile poartă basma înflorată din cașmir. Costumul popular de bărbat din Oaș se remarcă prin cămașa amplă, dar scurtă până în talie și pantalonii extrem de largi, ornamentați la manșete, la fel ca și cămașa, cu cusături decorative realizate cu negru cu accente de roșu. Însă nota distinctivă a portului oșenilor este traista („straița”) brodată cu flori și clopul împodobit cu mărgele policrome și zgărdane.

Cămașa de femeie din Maramureș din expoziția permanentă a muzeului constănțean, de o simplitate aparte, dată de cusăturile pe crețuri și broderia spartă și plină, realizate cu alb pe fondul țesăturii de bumbac, se individualizează prin decolteul pătrat, volan la umăr, platcă și „brățara” (marcată cromatic printr-un registru îngust) mânecii terminată cu volănaș. Peste poale se poartă zadia (catrința) pereche, cu dungi orizontale alese la război. Podoaba de mărgele (lățitarul) completează ținuta de sărbătoare. La costumul de bărbat din zona etnografică Maramureș, prezent în expoziția permanentă, atrage atenția în mod deosebit pieptarul din blană, brodat pe întreaga suprafața cu meșină și găitane colorate care iau forma unor motive florale și fitomorfe de un mare rafinament artistic. Cămașa este foarte scurtă. Izmenele largi („gaci”) din bumbac completează ținuta de vară.