Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul, pomenit în calendarul creștin ortodox pe 20 iulie, se numără printre sfinții pe care țăranul român din Transilvania i-a pictat cu credință în icoanele pe sticlă. Nici nu se putea altfel având în vedere că acest sfânt era aducător de ploaie și proteja recoltele de grindină și incendiu, dacă era respectat. El era stăpânul norilor și ploilor, al tunetelor, fulgerelor și vânturilor. Țăranul român își imagina că atunci când tuna, Sfântul Ilie pornea cu căruța lui de foc printre nori, iar scânteile care săreau din potcoavele cailor sau din biciul său era asociate cu fulgerele.
Mai mult, acesta era și protectorul breslei căruțașilor, deoarece Dumnezeu l-a ridicat la cer într-un car de foc, tras de cai înaripați, dar și patronul breslei cojocarilor, pentru că atunci când a pornit spre înălțimi a lăsat să cadă mantie sa peste ucenicul său, Elisei, care îl însoțea și a fost unicul martor al ascensiunii sale.
În colecția de icoane țărănești pe sticlă a Muzeului de Artă Populară Constanța se află două icoane din secolul al XIX-lea, care îl prezintă pe proorocul aducător de ploaie. Una este pictată în centrul de iconari din Mărginimea Sibiului, iar cealaltă la Maierii Albei Iulia, ambele reprezentând, în registrul superior, momentul înălțarii Sfântului la cer cu o căruță aurită trasă de cai roșii, „de foc“ având aripi aurii, redate cu ajutorul foiței de aur.
Dacă în icoana cu ramă pictată și chenar bogat, cu foiță de aur, din Mărginimea Sibiului, în registrul inferior apare ucenicul Elisei, în două ipostaze, cea de la Maierii Albei Iulia se distinge prin originalitate. Și aici apare Elisei în două ipostaze: primind mantia Sfântului Ilie și arând întocmai ca un țăran transilvănean, cu un plug tras de doi boi albi, iar în apropierea să se află o femeie șezând, care toarce cu furca în brâu, cu ochii aplecați către pruncul înfășat care se odihnește la picioarele sale într-un coș din nuiele.
Credințele și obiceiurile de Sfântul Ilie sunt foarte numeroase. În tradița populară se crede că atunci când tună, Sfântul Ilie dă cu biciul în draci, iar aceștia, de frică, se ascund în câini, capre, scorburi. De aceea, nu este bine să ții aceste animale aproape pe vreme de furtună și nici în scorburi să nu te ascunzi. Mai mult este recomandat a se închide toate ușile și ferestrele casei, ca nu cumva să ascundă în ele vreun drac pe care Sfântul Ilie să-l trăsnească cu biciul. Pentru că necuratul trage la carpen, se mai spune că nu e bine a se folosi acest lemn la construcția casei și nici nu e bine a te adăposti de furtună sub un astfel de copac.
Mărul este copacul Sfântului Ilie, de aceea Dumnezeu a lăsat rânduială ca mai ales femeile în vârstă să nu mănânce mere până în această zi, iar acest lucru să-l facă numai după ce se vor da mai întâi de pomană mere care au fost sfințite la biserică.
Tot în această zi are loc „rătezatul” stupilor, adică strângerea mierii. Se obișnuiește ca în această zi să se cheme rudele, vecinii și cunoscuții, pentru a le împărți miere. De asemenea, cei mai frumoși faguri se duceau la biserică, pentru a fi sfințiți. Dacă Sfântul Ilie cade într-o zi de luni, miercuri sau vineri, rătezatul se face înainte sau după această sărbătoare. De asemenea, se crede că la Sfârșitul Lumii, Sfântul Ilie se va lupta cu Antichristul.
Sfântul Ilie, căruțașul cerului, este și protectorul aviatorilor, pe 20 iulie fiind sărbătorită în România Ziua Aviației.
